Informații despre grupurile Balint

STRUCTURA GRUPULUI BALINT

Grup mic – obişnuit: Membrii de grup / liderul / coliderul de grup. Grupul mic este format din 8-13 persoane: medici, psihologi, dar şi de alte specialităţi.

Grup mare – demonstrativ: Membrii grupului mic din interior format din 8-13 persoane / Membrii din grupul exterior cu un număr de participanţi nelimitat / Liderul şi coliderul grupului / Supervizorul sau observatorul extern şi/sau intern.

Nu este necesară o pregătire prealabilă deosebită. E necesar doar ca cei care participă prima dată la grup să aibă cunoştinţe minime despre metoda Balint şi derularea grupului. Participarea în grup este benevolă, nefiind condiţionată de calitatea de membru al Asociaţiei Balint.

Reguli generale a activităţii de grup BALINT

  1. Respectarea confidenţialităţii faţă de tot ce se întâmplă în grup
  2. Ascultarea cu atenţie şi cu înţelegere a părerilor altora, fără comentarii care ar putea fi jignitoare sau supărătoare
  3. Luarea cuvântului când liderul dă undă verde
  4. Acceptarea ideii că fiecare dintre noi are limite, că poate să greşească, nefiind atotștiutor. Avem dreptul la propriile limite! O problemă pe care noi o considerăm minoră, pentru alţii poate fi una foarte importantă, deci trebuie abordată cu seriozitate şi empatie
  5. Evitarea sfaturilor directe! Să vorbim numai despre modul în care am acţiona, simţi noi într-un asemenea caz
  6. Evitarea strictă a atacurilor la persoană!
  7. Nu se permit conversaţii în doi în timpul grupului, nu se fac notiţe, nu se fumează, nu se mănâncă.
  8. Punctualitatea: după începerea grupului nu se mai intră sau iese din grup (nici măcar pt. nevoi fiziologice)
  9. Fiecare membru al grupului are dreptul de a lua cuvântul, sau dreptul la tăcere
  10. În timpul grupului se foloseşte prenumele participanţilor
  11. Membrii grupului, în timpul şedinţelor, se tutuiesc
  12. Nu se apelează prin folosirea gradelor profesionale, ştiinţifice sau al statutului social
  13. Se va preciza cu aproximaţie timpul acordat discuţiilor de grup.

LIDERUL DE GRUP

Este unul dintre egalii grupului – primus inter pares.

Dr. John Salinsky în articolul lui, “Are orchestra nevoie de dirijor?”, compară ochestra şi dirijorul cu un grup Balint şi liderul acestuia.

  1. Liderul are rol de coordonare şi menţinerea discuţiilor într-o albie adecvată
  2. Răspunde pentru crearea atmosferei bune de lucru
  3. Urmăreşte cu mare atenţie prezentarea cazului şi fanteziile grupului pe marginea cazului
  4. Ajută grupul să se concentreze asupra discuţiei şi să nu se abată de la relaţa medic-pacient.
  5. El va ajuta membrii grupului să-şi asculte sentimentele proprii şi să devină conştienţi de modul în care emoţiile pacientului se reflectă în sentimetele proprii.
  6. Asigură un climat de siguranţă şi protectiv pt. prezentatorul cazului, prin retragerea acestuia, la un moment dat, din implicarea emotivă faţă de pacient, şi faţă de sentimentele altora din grup, pentru a putea vedea mai obiectiv ce se petrece.
  7. El trebuie să-i frâneze pe cei ce vorbesc prea mult şi să-i îmboldească pe cei ce nu se fac auziţi.
  8. Un lider înţelept se va abţine de la interpretări proprii, dar, în schimb, se va concentra asupra înlesnirii muncii de grup.

COLIDERUL

Liderul grupului, în situaţii în care simte nevoia, poate să solicite ajutorul unui colider.

Coliderul trebuie să fie o persoană experimentată în munca Balint, să fie atent la tot ce se întâmplă în grup, având dreptul la intervenţii, când acest lucru este necesar, fără a prelua poziţia liderului.

După discuţiile de grup, şi coliderul are dreptul să-și exprime părerea despre activitatea de grup.

SUPERVIZORUL

Este o persoană cu experienţă bogată în munca Balint.

Este un observator extern sau intern al grupului, neavând dreptul de a interveni în discuţii.

Urmăreşte derularea şedinţei de grup, modul de conducere al liderului şi coliderului.

La sfârşitul grupului face o analiză critică, constructiv-educativă,asupra dinamicii de grup şi asupra modului de conducere al liderului şi coliderului.

CUM SE DERULEAZĂ UN GRUP BALINT

Derularea grupurilor mici

  1. Membrii grupului, de obicei 8-13 persoane se întâlnesc în mod regulat, odată sau de 2 ori pe lună, în zile fixate de comun acord, acceptate de toti.
  2. Sala în care se desfăşoară activitatea de grup trebuie să fie potrivită: să permită aşezarea scaunelor în cerc fără mese la mijloc, să fie un microclimat plăcut, fără zgomote supărătoare din exterior, cu o uşă care se poate închide pentru a crea o atmosfera liniştită de lucru.
  3. Înaintea începerii muncii de grup, e bine ca participanţii să discute lejer, degajat, iar liderul de grup să aibă grijă să creeze atmosfera “Cercului magic”.

 

Derularea grupurilor mari, demonstrative

  1. Numărul participanţilor este nelimitat.
  2. În interiorul grupului se formează un grup mic cu 8-13 persoane.
  3. Liderul îşi alege un colider
  4. Grupul mic din interior îşi desfăşoară activitatea conform protocolului descris anterior
  5. După terminarea muncii din grupul mic, liderul poate să dea cuvântul celor din grupul exterior.
  6. Supervizorul face analiza dinamicii de grup şi a modului de conducere al liderului

Ce înseamnă CERCUL MAGIC?

Cercul constituie simbolul autonomiei, perfecţiunii, izolării, evocă nemişcare, ruperea de cotidian. Este o “scenă” unde ritualul spectacolului permite ieşirea din timp, întoarcerea la origini, împăcarea contrariilor, explorarea sufletului omenesc.

Grupul Balint: este un spaţiu delimitat de “scaunele aranjate în cerc” unde interferenţele devin posibile – este un spaţiu al comunicării.

În acest spaţiu trecutul şi prezentul fiecăruia se proiectează sintetic prin reacţiile persoanei respective “AICI ŞI ACUM” („HIC ET HUNC”).

AICI grupul naşte un spaţiu protectiv, generând sentimente, emoţii, pulsiuni

ACUM, comunicarea devine posibilă, căci “prezentul clipei”, unic şi irepetabil, creează posibilitatea transferului şi contra-transferului.

Magia clipei, “aici şi acum”, permite explorarea sufletului omenesc într-o atmosferă de toleranţă şi acceptarea omului în complexitatea lui (bunătate, răutate, orgoliu, greşeli, etc.).

Liderul de grup solicită participanților ocuparea locurilor, fără să rămână scaune libere în cerc. Se prezintă şi roagă participanţii să se prezinte pe scurt (în cazul grupurilor închegate, prezentarea este necesară numai dacă sunt şi partcipanţi noi).

Se trec în revistă cazurile prezentate anterior, printr-o scurtă revenire asupra evoluţiei acestora. Apoi liderul pune întrebarea “Cine are un caz?”

Timpul de aşteptare a cazului este foarte preţios. Această perioadă de linişte este benefică pentru crearea atmosferei “Cercului magic”, în care nu mai există altceva decât “aici şi acum”.

Cazul prezentat trebuie să fie un caz propriu, legat de relaţia medic-pacient sau alte relaţii interumane, dar în care prezentatorul de caz este personal implicat în mod acut (sau cronic).

Dacă sunt mai mulţi doritori de prezentare, sarcina alegerii cazului îi revine grupului.

Cazurile vor fi prezentate pe scurt, iar în decizia de alegere va avea rol gravitatea cazului şi a impactului pe care îl are asupra medicului. Dacă timpul permite, se pot prezenta şi 2 cazuri consecutive.

Se va preciza cu aproximaţie timpul acordat discuţiilor de grup.

Urmează prezentarea cazului. Cazurile sunt prezentate în mod spontan, fără notiţe prealabile. Câteodată medicului prezentator de caz îi răbufneşte cazul în perioada de linişte a aşteptării. În alte situaţii, medicul abia aşteaptă să-şi prezinte cazul care-l frământă de o perioadă de timp.

Prezentatorul de caz trebuie lăsat să povestească tot ce vrea despre caz fără să fie întrerupt sau oprit din cauza lipsei de timp sau din alte motive.

Urmează etapa punerii întrebărilor, dacă mai este necesar. Întrebările trebuie să fie puse cât mai țintit, având ca scop clarificarea problemelor legate de relaţie (şi nu de tratament, diagnostic clinic, etc.. Trebuie să fie cât mai clar formulate, ca membrii grupului să înţeleagă cât mai bine situaţia. Întrebările se pot pune de oricine din grup, dar într-o ordine a semnalării dorinţei de a întreba. Liderul are acum rolul “dirijorului de orchestră”, dându-şi acordul ca cineva să intervină sau nu în momentul respectiv. Întrebările trebuie să evite atacul la persoană, să nu aibă o nuanţă supărătoare. Să se focalizeze asupra cazului respectiv, evitând sfaturile sau opiniile proprii.

Prezentatorul de caz nu este obligat să râspundă la toate întrebările puse, mai ales în cazul în care consideră că sunt prea personale.

Liderul are sarcina să oprească avalanşa întrebărilor, mai ales atunci când deja devin supărătoare pentru prezentator, sau când consideră că întrebările nu mai aduc nimic nou, fiind vorba doar de “tragere de timp“.

Acest fenomen, de a te refugia în spatele întrebărilor apare de obicei, când este prezentat un caz dificil, apasător, când primul sentiment care apare este cel de tristeţe şi neputinţă.

În aceste situaţii liderul încearcă să scoată grupul de sub influenţa acestor sentimente negative.

Începe faza discuţiilor, partea cea mai importantă a muncii grupului. În această fază nu se mai pun întrebări, prezentatorul de caz este rugat să se retragă simbolic din grup (mişcând puţin în spate scaunul), să nu participe la discuţii în mod activ.

Participanţii încearcă să se transpună în situaţia celui care a prezentat cazul sau a pacientului prezentat, ori a altor persoane implicate.

Îşi exprimă modul în care ei ar fi acţionat, gândit, simţit, evitând atitudini paternaliste sau un comportament atotştiutor, prin care să lezeze prezentatorul sau colegii de grup.

Nu se vor enunţa indicaţii, nu se intră în detalii de diagnostic sau tratament.

Nu se vor itera cazuri asemănătoare din practica proprie; se discută doar pe marginea cazului prezentat!!! Fiecare membru al grupului poate şi trebuie să aibă dreptul la cunoaşterea şi acceptarea propriilor limite.

Discuţiile trebuie să se axeaze asupra relaţiilor interpersonale deteriorate şi asupra relaţiei medic-pacient, relaţie bolnav-boală.

Trebuie încercată diagnostizarea relaţiei, care poate fi cheia problemelor.

Este acceptată orice fantezie legată de caz.

Sentimentele care apar “aici şi acum”, în acest cerc magic, merită să fie verbalizate.

În acest cerc magic măştile pot fi scoase, complexele pot fi uitate, distanţele impuse de poziţia socială şi ierarhia profesională pot fi uitate.

Estomparea barierelor, uneori ştergerea lor, într-o atmosferă empatică, creşte toleranţa faţă de cealaltă persoană.

Toleranţa, care apare în acest cerc magic, generază acceptarea de a nu judeca greşelile, slăbiciunile, căderile, atât de caracteristice firii omeneşti.

În grup pot acţiona şi sentimente negative cum ar fi impulsiuni distructive şi auto-distructive. Există impulsiuni ambivalente care pot fi exprimate verbal sau prin meta-comunicaţie, reacţii de mânie, auto-compensare, anxietate care pot afecta întreg grupul. Poate exista o rezistenţă inconştientă a grupului faţă de un membru sau faţă de persoana liderului. Rezistenţa naşte nesiguranţă, frustrare, conflicte, care cu timpul pot duce la pierderea funcţionalităţii grupului. Intervenţia liderului în aceste cazuri este decizională.

După discuţii, prezentatorul de caz reintră în grup. Are din nou dreptul la cuvânt şi poate să-şi exprime părerea despre munca grupului, despre sentimetele lui faţă de cele discutate. Nu se mai revine la caz, vorbind doar despre sentimentele lui din timpul lucrului grupului. Membrii grupului pot să-şi exprime pe scurt starea lor emoţională.

Cei care participă pentru prima oară în grup sunt întrebaţi de către lider despre starea lor emoţională şi despre impresiile generate de participarea lor în grup.

Liderul face o scurtă sinteză şi evaluare a activităţii grupului, fără să aibă dreptul la comentarii asupra opiniilor personale ale participanţilor. Nici el nu are dreptul de a se pune în postura unui atotştiutor. Este doar “primul între egali”. Apoi, liderul închide şedinţa.

Bibliografie:

1. A Bálint csoportok elméleti és gyakorlati kérdései. Sub red. B. Luban-Plozza éi H.H. Dickhaut, Editura Animula, Budapesta, 1998

2. Bálint Mihály: Az orvos, a betege és a betegség. Editat de Asociaţia Psihiatrică Maghiară, Budapesta, 1990

3. Moldovan Cs., Trif A.B., Zielinski R.: Îndrumător metodologic pentru grupul Balint, Editura Quadrat Botoşani, 1997

4. Veress A., Veress Éva: De la vis la realitate, Ed. Status, Miercurea Ciuc, 2003

5. Veress A., Veress Éva: De la speranţe la… speranţe. Ed. Status, Miercurea Ciuc, 2013

6. BALINT – ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI  de teorie şi practică despre activitatea Balint. Sub red. dr. Csilla HEGYI. Ed. Alutus, M. Ciuc, 2006

Asociația Balint din România