Informații despre grupurile Balint

Ce înseamnă CERCUL MAGIC?

Cercul constituie simbolul autonomiei, perfecţiunii, izolării, evocă nemişcare, ruperea de cotidian. Este o “scenă” unde ritualul spectacolului permite ieşirea din timp, întoarcerea la origini, împăcarea contrariilor, explorarea sufletului omenesc.

Grupul Balint: este un spaţiu delimitat de “scaunele aranjate în cerc” unde interferenţele devin posibile – este un spaţiu al comunicării.

În acest spaţiu trecutul şi prezentul fiecăruia se proiectează sintetic prin reacţiile persoanei respective “AICI ŞI ACUM” („HIC ET HUNC”).

AICI grupul naşte un spaţiu protectiv, generând sentimente, emoţii, pulsiuni

ACUM, comunicarea devine posibilă, căci “prezentul clipei”, unic şi irepetabil, creează posibilitatea transferului şi contra-transferului.

Magia clipei, “aici şi acum”, permite explorarea sufletului omenesc într-o atmosferă de toleranţă şi acceptarea omului în complexitatea lui (bunătate, răutate, orgoliu, greşeli, etc.).

Liderul de grup solicită participanților ocuparea locurilor, fără să rămână scaune libere în cerc. Se prezintă şi roagă participanţii să se prezinte pe scurt (în cazul grupurilor închegate, prezentarea este necesară numai dacă sunt şi partcipanţi noi).

Se trec în revistă cazurile prezentate anterior, printr-o scurtă revenire asupra evoluţiei acestora. Apoi liderul pune întrebarea “Cine are un caz?”

Timpul de aşteptare a cazului este foarte preţios. Această perioadă de linişte este benefică pentru crearea atmosferei “Cercului magic”, în care nu mai există altceva decât “aici şi acum”.

Cazul prezentat trebuie să fie un caz propriu, legat de relaţia medic-pacient sau alte relaţii interumane, dar în care prezentatorul de caz este personal implicat în mod acut (sau cronic).

Dacă sunt mai mulţi doritori de prezentare, sarcina alegerii cazului îi revine grupului.

Cazurile vor fi prezentate pe scurt, iar în decizia de alegere va avea rol gravitatea cazului şi a impactului pe care îl are asupra medicului. Dacă timpul permite, se pot prezenta şi 2 cazuri consecutive.

Se va preciza cu aproximaţie timpul acordat discuţiilor de grup.

Urmează prezentarea cazului. Cazurile sunt prezentate în mod spontan, fără notiţe prealabile. Câteodată medicului prezentator de caz îi răbufneşte cazul în perioada de linişte a aşteptării. În alte situaţii, medicul abia aşteaptă să-şi prezinte cazul care-l frământă de o perioadă de timp.

Prezentatorul de caz trebuie lăsat să povestească tot ce vrea despre caz fără să fie întrerupt sau oprit din cauza lipsei de timp sau din alte motive.

Urmează etapa punerii întrebărilor, dacă mai este necesar. Întrebările trebuie să fie puse cât mai țintit, având ca scop clarificarea problemelor legate de relaţie (şi nu de tratament, diagnostic clinic, etc.. Trebuie să fie cât mai clar formulate, ca membrii grupului să înţeleagă cât mai bine situaţia. Întrebările se pot pune de oricine din grup, dar într-o ordine a semnalării dorinţei de a întreba. Liderul are acum rolul “dirijorului de orchestră”, dându-şi acordul ca cineva să intervină sau nu în momentul respectiv. Întrebările trebuie să evite atacul la persoană, să nu aibă o nuanţă supărătoare. Să se focalizeze asupra cazului respectiv, evitând sfaturile sau opiniile proprii.

Prezentatorul de caz nu este obligat să râspundă la toate întrebările puse, mai ales în cazul în care consideră că sunt prea personale.

Liderul are sarcina să oprească avalanşa întrebărilor, mai ales atunci când deja devin supărătoare pentru prezentator, sau când consideră că întrebările nu mai aduc nimic nou, fiind vorba doar de “tragere de timp“.

Acest fenomen, de a te refugia în spatele întrebărilor apare de obicei, când este prezentat un caz dificil, apasător, când primul sentiment care apare este cel de tristeţe şi neputinţă.

În aceste situaţii liderul încearcă să scoată grupul de sub influenţa acestor sentimente negative.

Începe faza discuţiilor, partea cea mai importantă a muncii grupului. În această fază nu se mai pun întrebări, prezentatorul de caz este rugat să se retragă simbolic din grup (mişcând puţin în spate scaunul), să nu participe la discuţii în mod activ.

Participanţii încearcă să se transpună în situaţia celui care a prezentat cazul sau a pacientului prezentat, ori a altor persoane implicate.

Îşi exprimă modul în care ei ar fi acţionat, gândit, simţit, evitând atitudini paternaliste sau un comportament atotştiutor, prin care să lezeze prezentatorul sau colegii de grup.

Nu se vor enunţa indicaţii, nu se intră în detalii de diagnostic sau tratament.

Nu se vor itera cazuri asemănătoare din practica proprie; se discută doar pe marginea cazului prezentat!!! Fiecare membru al grupului poate şi trebuie să aibă dreptul la cunoaşterea şi acceptarea propriilor limite.

Discuţiile trebuie să se axeaze asupra relaţiilor interpersonale deteriorate şi asupra relaţiei medic-pacient, relaţie bolnav-boală.

Trebuie încercată diagnostizarea relaţiei, care poate fi cheia problemelor.

Este acceptată orice fantezie legată de caz.

Sentimentele care apar “aici şi acum”, în acest cerc magic, merită să fie verbalizate.

În acest cerc magic măştile pot fi scoase, complexele pot fi uitate, distanţele impuse de poziţia socială şi ierarhia profesională pot fi uitate.

Estomparea barierelor, uneori ştergerea lor, într-o atmosferă empatică, creşte toleranţa faţă de cealaltă persoană.

Toleranţa, care apare în acest cerc magic, generază acceptarea de a nu judeca greşelile, slăbiciunile, căderile, atât de caracteristice firii omeneşti.

În grup pot acţiona şi sentimente negative cum ar fi impulsiuni distructive şi auto-distructive. Există impulsiuni ambivalente care pot fi exprimate verbal sau prin meta-comunicaţie, reacţii de mânie, auto-compensare, anxietate care pot afecta întreg grupul. Poate exista o rezistenţă inconştientă a grupului faţă de un membru sau faţă de persoana liderului. Rezistenţa naşte nesiguranţă, frustrare, conflicte, care cu timpul pot duce la pierderea funcţionalităţii grupului. Intervenţia liderului în aceste cazuri este decizională.

După discuţii, prezentatorul de caz reintră în grup. Are din nou dreptul la cuvânt şi poate să-şi exprime părerea despre munca grupului, despre sentimetele lui faţă de cele discutate. Nu se mai revine la caz, vorbind doar despre sentimentele lui din timpul lucrului grupului. Membrii grupului pot să-şi exprime pe scurt starea lor emoţională.

Cei care participă pentru prima oară în grup sunt întrebaţi de către lider despre starea lor emoţională şi despre impresiile generate de participarea lor în grup.

Liderul face o scurtă sinteză şi evaluare a activităţii grupului, fără să aibă dreptul la comentarii asupra opiniilor personale ale participanţilor. Nici el nu are dreptul de a se pune în postura unui atotştiutor. Este doar “primul între egali”. Apoi, liderul închide şedinţa.