Tare nesătul a devenit cel care poartă pe umerii lui acea coasă cu care ne seceră rând pe rând. Pe 13 martie ne-a mai răpit unul dintre cei 29 de membri fondatori ai Asociației Balint din România.
Pe „muzicianul” nostru, care cu fluierul său și chitara lui ne trezea diminețile la întâlnirile pe care le aveam de-a lungul anilor. Cu simțul lui de umor, uneori  sarcastic, dar nicicând rău voitor, ne delecta în pauzele dintre grupurile Balint sau în discuțiile întâmplătoare pe care le aveam cu el.
A suferit mult, vreme îndelungată, fără ca nimeni dintre cei la care apela să-i dea de urma bolii/bolilor care îl măcina/u. A cedat în fața lor, cu o resemnare demnă de lăudat.
Csaba, îți doresc o călătorie lină spre veșnicele câmpuri de vânătoare, unde să ne aștepți și pe noi, strunându-ți corzile chitarei, cântând din fluierul tău vrăjit, ca să ne primești cu plăcutele tale melodii cu care ne-ai descântat de atâtea ori.
Să ai somnul netulburat, lumina veșnică să-ți lumineze calea.
Cu adâncă tristețe în suflet, prietenul tău,
Berci Veress.