Sunt grupuri de autocunoaştere, dar nu numai. Diferenţa faţă de grupurile de autocunoaştere constă în faptul că atenția și reacţiile emoţionale ale membrilor grupului sunt focusate pe relația medic-pacient (terapeut-client) din cazul prezentat.

Sunt grupuri de prezentare de caz, dar nu numai. Discuţia de caz urmărește diagnosticul de situaţie prin prezentarea situaţiei sociale, familiale, educative, culturale, religioase, etc. a pacientului (clientului), interacțiunea dintre pacient și medic (client-terapeut) și nu diagnosticul sau tratamentul medical. Sentimentele pe care le trăiește profesionistul, sunt concepute ca nişte simptome. De ce simţim câteodată simpatie, compasiune, distanţare, enervare, dispreţ sau chiar ură faţă de bolnav? Relaţia medic-pacient, foarte des, reflectă relaţia bolnavului cu anturajul lui, dar și așteptările nerealiste reciproce.

Sunt grupuri de psihoterapie suportivă, dar nu numai. Frecventând grupul Balint, cu timpul medicul trece printr-un proces de schimbare a personalităţii sale și în concepţia lui faţă de problemele bolnavilor, înțelege semnificația și complexitatea relaţiei lui cu bolnavul, și în final, devine mai înţelegător, mai empatic şi mai calm. Cu cuvintele lui M. Balint: la cei care participă la grup un timp suficient se observă o schimbare mică, dar semnificativă a personalităţii.